Bănățenii s-au temut prea mult de un Rapid care n-a mai strălucit ca altădată, iar giuleștenii au realizat târziu că la Timișoara nu e chiar imposibil să învingi. Meciul a fost decis cu inima, nu cu fotbalul. Goga n-a uitat că a încurcat Rapidul și când retrograda cu „U“ Cluj, chiar în Giulești, și a fost principala armă a gazdelor în debut. Nu l-a învins însă pe Pardo, chit că acestuia îi cam aluneca deja mingea printre mâini. Prima repriză s-a sfârșit tactic, nespectaculos după pretențiile unui derby.
Poate și Peseiro s-a plictisit și l-a introdus pe Spadacio, care imediat a ratat cea mai mare ocazie (min. 55). Spectacolul a început abia când Sretenovici a fost eliminat pentru un cot în fața lui Lazăr (62). Adus ca atacant, Magera a devenit fundaș central la Poli, probabil pe criteriul înălțimii de 1,96, Uhrin neavând altul de meserie la dispoziție. Rapidul a forțat, Magera a respins tot, a urcat în atac la faze fixe, mai era un pic și acoperea și postul de închizător dacă Alexa ar fi fost și el eliminat, cum ar fi trebuit, în minutul 70. Spiritele s-au încins, tribunele s-au trezit, viteza a crescut. Dar parcă fotbalul în zece e mai ușor, iar Rusici a speculat în ultimele minute gafa lui Pardo. Au fost puținele minute în care gazdele au jucat cu inima, ca pe vremea când Anton Doboș era la Timișoara. Mesajul era clar în mintea tuturor spectatorilor: “Fii tare, Toni!”
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER